Instructiuni proprii in domeniul securitatii si sanatatii in munca Violenţa la locul de muncă

{flike}{ttweet}{plusone}

Introducere

 

            Violenţa la locul de muncă este o cauză importantă a stresului legat de activitatea profesională. Prevenirea violenţei în muncă constituie unul dintre obiectivele majore a serviciilor de securitate şi sănătate în muncă.

 

Ce este violenţa în muncă?

 

            În general, conceptul de violenţă „externă” la locul de muncă înglobează insulte, ameninţări, agresiuni fizice sau psihologice, exercitate de către persoane din afara întreprinderii – de exemplu clienţii – asupra unei persoane din interiorul întreprinderii, care constituie un pericol pentru sănătatea, securitatea şi starea de bine a acestei persoane. Violenţa poate avea şi conotaţii rasiale sau sexuale.

 

Actele de agresiune sau violenţă se pot manifesta sub formă de:

 

Ø  comportament acivic – lipsa de respect faţă de ceilalţi;

Ø  agresiune fizică sau verbală – intenţia de a vătăma sau ofensa;

Ø  atac – intenţia de a face rău  unei alte persoane.

 

Cine este afectat?

 

            Rezultatele unei anchete efectuate la nivel european relevă că un procent de 4% din populaţia activă declară că a fost victima violenţei fizice din partea unor persoane din afara locului de muncă. Un număr şi mai mare de angajaţi au suferit ameninţări, insulte sau alte forme de agresiune psihologică, din partea unor persoane străine de locul de muncă.

            Mediile de muncă cu risc crescut sunt concentrate cu precădere în sectorul servicii şi, în special, în cadrul instituţiilor din domeniile sănătate publică, transporturi, comerţ cu amănuntul, furnizare de servicii alimentare la locul de muncă finanţe şi educaţie. Contactul cu clienţii creşte riscul confruntării cu violenţa. Sectorul sănătate publică este deseori menţionat în ţările Uniunii Europene ca fiind cel mai afectat de acest fenomen. Sectorul comerţ prezintă, de asemenea, un risc crescut.

            Exemple de profesiuni cu risc ridicat de expunere la violenţă: infirmiere şi alte cadre sanitare, şoferi de taxi, conducători de autobuze, angajaţi care efectuează lucrări la domiciliul clienţilor, personal din staţiile service, casieri, personal de securitate şi pază, curieri, ofiţeri de poliţie, paznici parcări, gardieni de penitenciar, asistenţi sociali şi responsabili de centre si aşezăminte sociale, etc.

            De la instituţiile care gestionează bunuri de valoare, de exemplu băncile şi farmaciile, violenţa tinde să se extindă şi la instituţiile care reprezintă în mod „simbolic” societatea, cum sunt serviciile de transport urban sau alte servicii publice, şi, mai recent  la profesii ca: pompieri şi medici de gardă, cadre didactice.

            Angajaţii din sectorul servicii sunt deseori expuşi riscului: infirmiere, medici, cadre didactice, ospătari şi barmani etc.

 

 

Care sunt factorii de risc ?

Actele de violenţă specifice pot fi imprevizibile, dar situaţiile care le favorizează pot fi prevăzute.

 

Factorii de risc cei mai des întâlniţi sunt următorii:

 

Ø  Desfăşurarea de activităţi cu bani lichizi şi obiecte de valoare;

Ø  Munca în condiţii de izolare;

Ø  Exercitarea unei funcţii de inspecţie, control sau „autoritate”, în general;

Ø  Contactul direct cu clienţii –  persoane cu diverse solicitări, de exemplu împrumut de la o bancă, sau ,în sectorul sănătate publică, pacienţi cunoscuţi ca având un trecut violent sau care suferă de boli în care pot să apară manifestări de violenţă, persoane aflate sub influenţa drogurilor ori a alcoolului;

Ø  Deficienţele de organizare a întreprinderii pot conduce la creşterea agresivităţii clienţilor. Exemple: erori de facturare, produse care nu corespund caracteristicilor  din reclamă, stocuri insuficiente de produse , personal insuficient.

 

Care sunt consecinţele?

 

            Consecinţele violenţei pot varia de la pierderea motivaţiei şi a consideraţiei faţă de propria activitate până la stres (chiar şi pentru victimele indirecte, cum sunt martorii unui act sau incident violent) şi afectarea integrităţii fizice sau psihice. Pot apărea simptome postraumatice, cum ar fi frica, fobiile, tulburările de somn. În cazurile extreme se poate instala tulburarea de stres postraumatic.

            Vulnerabilitatea persoanelor depinde, în general, atât de contextul în care se manifestă violenţa, cât şi de caracteristicile personale ale victimelor. În cazul violenţelor fizice, consecinţele sunt mai uşor de stabilit. Este mai dificil însă să se prevadă cum va reacţiona o potenţială victimă la actele repetate de violenţă psihologică .

            Violenţa are, de asemenea, impact şi asupra întreprinderii întrrucât persoanele care lucrează într-un mediu plin de teamă şi resentimente nu-şi pot desfăşura activitatea în mod eficient. Consecinţele negative asupra întreprinderii se manifestă prin creşterea absenteismului, scăderea motivaţiei, reducerea productivităţii, deteriorarea relaţiilor de muncă şi dificultăţi  în recrutarea personalului.

 

Legislaţie

 

Comisia Europeană a pus în aplicare unele măsuri care au scopul de a garanta securitatea şi sănătatea la locurile de muncă.

 

            Directiva-cadru (89/391), prevede reglementări fundamentale în domeniul securităţii si sănătăţii în muncă, care afirmă cu claritate obligaţia angajatorilor de a asigura securitatea şi sănătatea angajaţilor sub toate aspectele legate de locul de muncă, inclusiv privind violenţa în muncă.

            Toate Statele membre au implementat aceasta directivă în legislaţia proprie, iar unele dintre ele au elaborat şi ghiduri de prevenire a violenţei în muncă. În conformitate cu abordările din directivă, pentru a elimina sau reduce violenţa în muncă, angajatorii, prin consultarea angajaţilor şi a reprezentanţilor lor, trebuie:

Ø  Să aibă ca obiectiv prevenirea violenţei în muncă;

Ø  Să evalueze riscurile de violenţă în muncă (în cadrul evaluării riscurilor de accidentare şi îmbolnăvire profesională);

Ø  Să acţioneze în mod adecvat pentru prevenirea vătămărilor, prin implementarea de măsuri tehnico – organizatorice concrete.

 

Cum poate fi prevenită violenţa în muncă ?

Mediul de muncă;

            Îmbunătăţirea locurilor de aşteptare pentru clienţi, asigurarea unei primiri adecvate şi a unui cadru agreabil, îmbunătăţirea  informării clienţilor etc;

Prevenirea violenţei în muncă trebuie să se realizeze pe două niveluri:

Primul nivel implică prevenirea actelor de violenţă sau, cel puţin, reducerea lor, luarea în considerare a măsurilor de securitate fizică, de exemplu: sisteme de închidere a intrărilor, ecrane de control, iluminat adecvat, birouri de primire, ieşiri în caz de urgenţă, instalarea sistemelor de supraveghere video, sisteme de alarmă, uşi cu cod, eliminarea sau limitarea zonelor fără ieşire şi a obiectelor care pot fi utilizate ca instrumente de agresiune etc.;

Al doilea nivel implică acordarea diferitelor  forme de ajutorare a victimei, dacă s-a produs actul de violenţă. Ajutorul constă în limitarea efectelor nefaste ale incidentului şi evitarea apariţiei sentimentului de vinovăţie, care ar putea împiedica victima să depună o reclamaţie.

            În sectoarele de sănătate şi transport: lansarea unor campanii de „toleranţă zero” în cadrul cărora să se exprime cu claritate că nu se tolerează nici un act de violenţă asupra personalului şi că se vor întreprinde acţiuni faţă de orice contravenient.

Limitarea consecinţelor unui act de violenţă

            Este important să existe proceduri de urmat în cazul producerii unui incident violent, iar acestea să fie cunoscute de întregul personal. Obiectivul fundamental însă este prevenirea oricărei vătămări suplimentare şi limitarea consecinţelor negative, iar în acest sens, este important:

Ø  Să nu fie lăsat singur angajatul care a fost victimă sau martor al unui act de violenţă, în orele de după producerea incidentului;

Ø  Reprezentanţii conducerii să se implice în susţinerea fizică şi psihologică a victimei;

Ø  Să fie acordat imediat suport psihologic victimei şi să se asigure ajutarea acesteia în caz de stres postraumatic, prin consiliere, psihoterapie etc.;

Ø  Să fie acordat orice ajutor necesar victimei pentru derularea procedurilor administrative şi juridice (reclamaţie, acţionare în judecată etc.);

Ø  Să se asigure informarea celorlalţi angajaţi, cu privire la incident, pentru a se evita răspândirea zvonurilor;

Ø  Să se reevalueze riscurile pentru identificarea măsurilor suplimentare necesar a fi adoptate.

 

            Investigarea incidentului trebuie să fie completă şi realizată astfel încât să nu se creeze o atmosferă de culpabilizare a victimei. Trebuie înregistrate toate faptele, inclusiv incidentele de natură psihologică şi efectuată o evaluare asupra cauzelor incidentului, în vederea îmbunătăţirii măsurilor de prevenire.

Conduita de urmat:

Ø  Personalul nu va răspunde provocărilor de nici un fel, va avea în permanenţă o atitudine politicoasă faţă de persoanele violente;

Ø  În timpul programului de lucru personalul nu va intra în polemici pe teme de politică, religie, naţionalitate, sau alte subiecte contradictorii posibil generatoare de conflicte nici cu colegii de muncă, dar nici cu clienţii, vizitatorii, sau partenerii societăţii;

Ø  În cazul izbucnirii vreunui conflict violent se va încerca aplanarea lui prin metode non – violente, paşnice păstrând permanent o atitudine politicoasă, dar fermă;

Ø  În cazul degenerării conflictului verbal în ameninţări sau agresiuni fizice se va solicita de urgenţă intervenţia instituţiilor sau serviciilor abilitate;

Ø  Nu se va executa nici o acţiune hazardată care ar putea duce la escaladarea violenţelor;

Măsuri tehnice facultative:

Ø  Instalarea de alarme silenţioase în locurile de muncă cu risc crescut;

Ø  Contractarea de servicii de pază şi protecţie permanente;

Ø  Organizare de cursuri de autoapărare a categoriilor de personal expus;

Ø  Consiliere psihologică de specialitate;

Ø  Predarea de tehnici de negociere personalului de către persoane abilitate;

{fcomment}

Această intrare a fost publicată în Blog . Pune legătura în semnele de carte.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *